Despre memorie si cum o putem imbunatati
Despre memorie
Ai fost vreodată pe punctul de a ieși dimineața în grabă din casă și ți-ai dat seama că nu ai nicio idee despre locul unde ți-ai lăsat cheile de la mașină? Te-ai întrebat vreodată: am programare la dentist azi sau mâine? Ce trebuia să iau de la magazin sau cum îl cheamă pe copilul șefului meu?
Felul în care funcționează memoria umană este o chestiune complicată, pe care specialiștii în neuroștiințe încă încearcă să o înțeleagă. Eforturile creierului nostru de a ține minte (de a stoca informații) pot fi împărțite în trei moduri: memoria de lucru, memoria de scurtă durată și memoria de lungă durată. Fiecare din aceste trei tipuri sunt controlate de părți diferite din creier.
Memoria de scurtă durată stochează informații pe termen scurt, fără a realiza o procesare a acestora. Cercetările sugerează că ar exista o capacitate limitată, pe lângă durată, pentru amintirile din acest tip de memorie, dar amănuntele referitoare la aceste limite sunt încă foarte controversate. Teoria lui George Miller spune că ne putem aduce aminte decât 7 unități informaționale (de exemplu, cifre, litere, etc.) într-un moment dat. De atunci însă s-a demonstrat că acest număr poate varia mult, în funcție de tipul de informație, de persoana care memorează și de situație.
Memoria de lucru este tot o memorie pe termen scurt, dar diferă de aceasta prin faptul că presupune un fel de manipulare sau organizare a informației. De exemplu, atunci când întâlnești la o petrecere oameni noi, numele acestora se stochează în memoria de scurtă durată decât dacă nu hotărăști să le ții minte pe termen lung. Dacă vrei să estimezi câte persoane sunt la petrecere, calculele aferente se vor derula în memoria de lucru.
Multe lucruri pe care le știm despre memorie vin de la Henry Gustave Molaison, cunoscut în literatura de specialitate ca H. M. De mic copil acesta avea o formă atât de severă de epilepsie încât medicii au decis să-i înlăture o parte din creier în încercarea de a-i stopa crizele. Astfel, în 1953 când H. M. avea 27 de ani i-au îndepărtate două porțiuni din creier, una din ele fiind hipocampul. Operația a fost un succes, în sensul că a redus crizele de epilepsie, dar H. M. a dezvoltat amnezie retrogradă, adică nu mai putea forma amintiri. Cu această ocazie medicii au constatat că lipsa anumitor funcții cognitive nu avea nicio legătură cu demența sau inteligența. H. M. se descurca bine la testele de inteligență și își aducea aminte perfect orice de dinainte de operație. Atunci a devenit evident faptul că operația a afectat capacitatea de a crea amintiri pe o perioadă mai mare de câteva minute. Prin urmare s-a ajuns la concluzia că hipocampul este aria cerebrală răspunzătoare pentru memoria pe termen lung.
Și cum o putem îmbunătăți
- Acordă semnificație, importanță unei amintiri pe care vrei să o păstrezi pe termen lung. Ușurința cu care ne reamintim de ceva este proporțională cu importanța acordată.
- Desenează – studii recente au arătat că desenarea, exprimarea grafică a unei informații ne ajută să o păstrăm pe termen mai lung.
- Antrenează-ți creierul – cercetătorii sugerează că „creierul funcționează ca un mușchi”, astfel că trebuie antrenat pentru a funcționa la capacitate maximă. Clinica Mayo sugerează să facem cuvinte încrucișate, să folosim rute alternative pentru a ajunge la serviciu, să învățăm o limbă străină sau să învățăm să cântăm la un instrument, să ne implicăm în activități – orice din afara rutinei zilnice și care presupune să gândim sau să ne gândim în alt fel.
- Dormi – teoriile actuale sugerează că în timpul somnului creierul lucrează, consolidând amintirile, sortând ceea ce trebuie să ținem minte și ce nu.
- Fă mișcare – activitatea fizică crește fluxul sanguin, ceea ce poate îmbunătăți memoria și chiar reduce riscul de demență. Și din acest motiv se recomandă cel puțin 30 de minute de activitate fizică moderată pe zi.
- Socializează – interacțiunea cu prietenii și colegii noștri ne ajută să ne ținem departe de depresie și de alți stresori care au fost asociați cu pierderile de memorie.
Text preluat după Sabrina Stierwalt, PhD în Astronomie și Astrofizică la Cornell University, actual profesor de fizică la Occidental College, www.quickanddirtytips.com
Traducere și adaptare rezumativă de Diana Safta, psiholog clinician